Stau pe canapea cu laptopul in brate si ma gandesc la cum s-a schimbat viata mea in doar 2 luni. Stau si ma gandesc la faptul ca acum 2 luni am cunsocut o persoana care a reusit sa readuca la viata o parte din mine de mult uitata . Viata e ciudata. Iti ia multe lucruri, te priveaza de multe sentimente placute pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, dar la un moment dat iti da acel ceva-ul ala de care ai avut atata nevoie si pe care l-ai cautat cu disperare pana in momentul respectiv. Am fost privata de multe lucruri frumoase pe parcursul adolescentei mele zbuciumate. Priveam cujiind la tot ce era perfect in jurul meu, sau la tot ce credeam eu ca este perfect. Eram ca un copil mic intr-un magazine de dulciuri in momentul in care primeam un zambet sincer din partea celor din jurul meu, dar ma prabuseam ca un bolovan pe fundul marii cand tot persoanele acelea incepeeau sa ma priveasca cu ura. Am cazut si m-am ridicat.
M-am sters de praf si mi-am continuat drumul spre ceea ce credeam eu ca este potrivit pentru mine. Am primit ghionturi, suturi in fund, dar mai cu seama cuvinte urate din partea multora. M-am inchis in mine si mai mult . Nu era de ajuns ca il pierdusem pe el, pe cel ce ma ajutase sa devin om, imi mai pierdusem si increderea de sine. Ma inchisesem in lumea mea perfecta, iar realitatea devenise doar un alt decor fara sens.Nu puteam sa ma atasez de ceva anume si nici nu doream asta. Nu puteam sa ma uit la mine ca la o fiinta normala. Eram doar o simpla fata cu defecte 1000 si 0 calitati. In capul meu totul incepuse sa o ia razna si nu ma gandeam niciodata ca o sa pot vreodata sa spun “ Da! Am incredere in mine. Sunt pe drumul cel bun! “ Acum pot. Am gasit ceea ce-mi lipsea ca sa pot sa fiu iar o persoana intreaga.
Uitasem ca mai pot sa fiu si asa. Iti multumesc pentru cele mai frumoase 2 luni din viata mea. Iti multumesc pentru simplul fapt ca existi si ca te-ai lasat gasit de catre mine. M-am regasit si ma regasesc in tot ceea ce insemni tu. Ly!
